Clasele societăţii noastre (II)

Notă introductivă: Cu această parte se încheie textul bunului meu prieten. Am mai primit de la el anumite comentarii şi completări pe acest subiect şi recunosc că mi-am exprimat şi eu în mai multe rânduri, în conversaţii cu el sau în scris , părerea despre tema pe care a abordat-o. Cum testul cel mai bun este opinia publică, am decis că voi veni cu aceste completări numai dacă interesul vostru o va impune.

Clasele societăţii noastre

sau o posibilă împărţire a societăţii, apropiată  nouă, în patru clase (categorii),  folosind pentru aceasta raportarea la voinţă şi putere

Stăpânii, cetăţenii, experţii şi profeţii

Partea a-II a - Experţii şi profeţii

Categoria a 3-a (Experţii)

Cei care nu vor să “se bage” chiar dacă pot să ia. De regulă sunt prost văzuţi de toţi. Tăntălăii. De cele mai multe ori oameni inteligenţi, educaţi, profund morali sau cu un cod etic solid, bazat pe tradiţie, pe valori verificate în timp. Nu îi interesează participarea activă, în societate, în mod deosebit. Conservatori. Ţin la propria imagine şi cultivă respectul de sine. Ştiu însă cum sunt priviţi de ceilalţi, deformat şi incorect în opinia lor, ca fiind ridicoli. Sunt respinşi de cei din categoria cetăţenilor pe care şi ei îi detestă profund. Din nefericire, uneori, ajung să “migreze” trist în zona acestora, lucru pe care îl consideră, în acele momente teribile, ca pe o fatalitate. Până la urmă ceilalţi (stapânii şi profeţii) le-au fost nerecunoscatori! Oamenii de categoria întâi (stăpânii) nu dau doi bani pe ei, se folosesc de priceperea lor şi de cele mai multe ori profită de obedienţa şi educaţia lor pentru a-i umili. Nu vor primi din partea stăpânilor aproape nimic. Râvnesc pe ascuns la poziţia de stăpân, jinduiesc după libertatea şi demnitatea acestei stări, dar numai pe căi acceptate moral. Un câştig la loterie sau o mostenire le-ar fi de mare ajutor. Statistic, acest lucru este extrem de rar, aşa că parvenirea nu îi caracterizează. Sunt inactivi în piaţa idelor, nu polemizează, nu exprimă opinii în societate. Au mult bun simţ. Deţin o bună calificare şi îşi fac meseria cu obsesia perfecţiunii. Mulţumiţi şi cu conştiinţa împăcata. La moartea lor nu vor să supere pe nimeni, speră să nu facă “deranj” şi să iasă discret din scenă!

Categoria  a 4-a (Profeţii)

Cei care nu vor să ia şi nu o pot face, reprezintă ultima categorie, negaţia stăpânilor. Practic există în ierarhiile sociale numai prin accident.  Neputinţa lor nu are la origini vreun handicap mental sau fizic ce poate fi diagnosticat şi în consecinţă tratat, cu toate că aceasta este un dat întotdeauna şi nu ceva dobândit ulterior. Ei pot fi oricând clasificaţi, folosind negaţia, în categoria celor ce vor şi pot, numai ca teritoriul lor este complementar celui dominat de stăpâni. Aici  găsim sfinţii (ne)canonizaţi, savanţii, poeţii organici, gânditorii, intelectualii (în sensul originar al termenului, pe acest cuvânt având o permanentă şi inegală dispută cu cetăţenii), în general naivii extrem  şi oligofrenii. Gradul de inteligenţă îi împarte în două categorii atrase polarizat, pe de o parte de genialitate şi pe alta de idioţie. Cultură extremă sau analfabetism! Foarte toleranţi sau absolut intoleranţi. Extremişti. Sunt duşmanii de moarte ai cetăţenilor, relaţie biunivocă, sunt însă toleraţi şi chiar bine văzuţi de cei din categoria stăpânilor luminaţi, care pot face cu ei acte de caritate sau de mecenat. Stăpânii societăţii se simt bine în preajma lor şi uneori le transferă din respectul cu care sunt înconjuraţi. Până la urmă se simt oarecum fraţi, o fraternitate de neînţeles pentru cei din categoriile 2 şi 3, care îi vor bănui întotdeauna pe profeţi de dorinţa de parvenire şi comportament imoral. Suferinţa lor e fără leac, perfect conştienţi de statusul lor, îşi recunosc tragismul situaţiei. Reacţiile lor în societate sunt de regulă extreme, pot fi foarte periculoşi dacă sunt ascultaţi de un stăpân prea hotărât! Ceea ce spun ei este înţeles adesea metaforic de ceilalţi, de aceea vorbele lor nu au deloc impact în mediul majoritar al cetăţenilor. Experţii (categoria a 3-a) sunt jenaţi de comportamentul deplasat al profeţilor, pentru experţi ei reprezintă răul de care trebuie să se ferească, ridicolul absolut de care se delimitează cu ajutorul bunului-simţ. Utili numai atunci când sunt protejaţi de un stăpân luminat, beneficiază de viziunea lor întreaga societate. Cei foarte inteligenţi pot deveni cu uşurinţă buni experţi (categoria a 3-a), uneori o fac, dar consideră aceasta ca fiind un sacrificiu! Duşmani ai democraţiei, sunt condamnaţi la izolare şi damnare în piaţa publică. Catalogaţi ca nebuni, ei pot fi adesea confundaţi cu aceştia prin ţinuta neconvenţională şi neclaritatea limbajului. Nu putem spune că sunt (ne)fericiţi sau (ne)dreptăţiţi, fiindcă am spune un (ne)adevăr. Fericirea, dreptatea şi adevarul sunt trăiri predilecte ale profeţilor!

Ezel Astoa