Rareori ne mai întâlnim
stând drept
ca semn al recunoaşterii
ne privim amar şi ne salutăm din ochi
precum condamnaţii la moarte
în dimineaţa execuţiei.
Oameni târându-şi viaţa după ei
în nişte pungi de plastic
pline cu mâncare de câine.
Câini reformaţi în blană de lei
muşcând straşnic
din ziua de mâine.
Peste tot putoare de câine
locul infam
al luptelor pierdute.
Câinii stăpânilor
marcând altarele
ridică picioarele slabe
şi latră la tot ce-i mai înalt
ca un stat de câine turbat
în patru labe.
Superb.
RăspundețiȘtergereSentimentul romanesc al fiintei e de fapt, undeva intre oaie si caine. Iar intre cele doua fiinte, totul a devenit intre timp porno.
M-ai amagit tabloidal cu titlul, imi imaginam ca-i macar voluptate in decadere, nu aceleasi potai onctuoase,
Da, natia traieste de secole intr-un darwinism social inversat, tot ce e deasupra gandacului e identificat sisteamtic si rejectat, dar dreptii nu vor ajunge niciodata in doggy style atata timp cat 'Brazii se frang, dar nu se indoiesc'.
Salutari cordiale,
MC