Lumină lină

Fragmente din "Jurnalul fericirii" - N. Steinhardt:
" - Abia de la profesorul Tomescu învăţ rugăciunea de seară, Lumină lină, al cărei farmec inefabil mă cucereşte de prima dată.
Cum de-i pot prefera cei care o au la îndemână dintotdeauna, cum de-i pot prefera formula incantatorie indiană om mani padme hom?
Şi dacă-i vorba aşa, cum de pot aşeza teosofia, zenul, tantrismul deasupra evangheliei?
Lumină lină a sfintei slave: mai e alt vers deopotrivă acestuia în limba română?
[...]
Mult, mult, mult mai buni au fost tinerii prin închisori decât bătrânii.
Pentru că mai uşor renunţi la viaţă când ai timp îndelungat de trăit? Pentru că la tinereţe patimile sunt mai aprinse dar şi vigoarea spirituală mai neîntinată?[...]
La 30 August stăteam şi eu pe marginea trotuarului şi priveam tancurile. Jur că nu râdeam, nu salutam, nu aplaudam, nu exclamam; stăteam şi priveam pur şi simplu, uite-aşa. Mă simt deodată strâns de braţ şi blagoslovit cu un DOBITOCULE pronunţat desluşit şi apăsat - stai şi te uiţi, tâmpitule, staţi şi vă uitaţi cu toţii şi nu stiţi ce vă aşteaptă, uite-i cum râd, or să plângă lacrimi amare şi tu la fel... Hai acasă... Îl iau pe tata prudent de mână şi mergem binişor [...]
- Ierarhia păcatelor
Biserica le împarte în: veniale, de căpetenie, strigătoare la cer şi cele împotriva duhului sfânt.
Închisoarea cunoaşte numai două categorii: cele ce se iartă (traficul de devize şi aur, trecerea ilegală a frontierei, furtul, omorul, curvia, preacurvia, pederastia, parazitismul, vagabondajul, defăimarea instituţiilor de stat) şi cele care nu se iartă (şantajul şi turnătoria)."


Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte.