vineri, 25 iunie 2010

Un gând pe zi (25 iunie 2010)

"Unii oameni asteaptă toată viaţa să îi aplaude lumea şi deabia cu puţin înainte de moarte îşi dau seama că au jucat în faţa unei săli goale."
Arnon Grunberg (autor al cărţii Istoria calviţiei mele)

Un comentariu:

  1. Da, este trist intr-adevar...dar poate mai trist decat atat e sa aflii ca aplauzele primite au fost false, iar reversul unei astfel glorii imaginare e mai trist decat daca ea nu ar fi fost deloc, sau ca faima a tinut mult prea putin pentru cat s-a investit in ea...aici se instaleaza o altfel de sala goala, o sala pe care o purtam ca melcii dupa noi si care e mai grea decat atunci publicul o popula. The old king is dead long live the king!...

    RăspundețiȘtergere